Ne propunem, ne luam angajamente fata de noi insine. "De maine", "De saptamana viitoare", "de luni".. si asa mai departe.
Ne dorim schimbarea, ne dam seama ca "asa nu mai merge", ca trebuie sa facem "ceva".
...Si vine maine, luni, saptamana viitoare, incepem cu avant, suntem mandri de noi, ne simtim bine ca "facem"....
... Si trece luni, trece saptamana viitoare, trece ziua de maine si incet, incet cadem in capcana. In capcana lucrurilor vechi, in capcana obiceiurilor prea mult timp exersate, care desi am hotarat ca ne sunt daunatoare intr-un fel sau altul, ne sunt insa si atat de familiare incat nici nu ne dam seama cum ajungem sa le practicam din nou....
... Si dupa o (alta) vreme cand ne simtim din nou aiurea, si din ce in ce mai aiurea, hotaram in sfarsit sa ne reevaluam si ajungem la aceleasi concluzii ca ieri... "trebuie sa ma schimb!" .... de luni, de maine, de saptamana viitoare....
.... Si incepem cu avant "marea schimbare".....
Oare ce trebuie sa se intample ca de data asta sa ne tina, sa nu mai revenim la vechile obiceiuri, pe care le consideram sursa tutoror nemultumirilor noastre, dar la care ne este atat de greu sa renuntam, pentru ca..... asa ne-am obisnuit.... ?!
duminică, 30 noiembrie 2008
duminică, 23 noiembrie 2008
Despre frica de "NU"
Prea adesea afirmam, chiar daca doar mental "Nu vreau", "Nu pot", "Nu cred" si multe altele.
Unii dintre noi au facut o arta din a formula negatii. Recunosc. Eu, autorul acestui post, sunt unul dintre ei. NU mi-am dorit sa perfectionez aceasta arta, dar totusi am facut-o.
Ne place sa spunem nu, dar de fapt ne e frica de "nu". De multe ori, nu actionam, nu intrebam, nu facem ba chiar mai rar, nu gandim, pentru ca daca am face-o, exista posibilitate ca interlocutorul nostru sa fie in dezacord cu noi si sa spuna "nu".
Ceea ce ne scapa este faptul ca, statistic vorbind, intr-o populatie N, formata dintr-un numar finint de subiecti, probabilitatea lui da este egala cu 0,5 la fel ca si probabilitatea lui nu, tot 0,5.
Ascultam recent un audiobook al lui Robert Kiyosaki, un guru in materie de materiale motivationale si acesta spunea ca la un moment dat, intr-o conferinta, un participant l-a intrebat, apropo de ideeile sale pozitive cand vine vorba de produs bani si de a a-ti escalada spiritul antreprenorial, daca stie cate firme nou infiintate au sanse de succes, si anume una din 20. Si care a fost raspunsul lui Kiyosaki? "Mie asta imi spune ca trebuie sa deschid 20 de firme, din una voi avea succes iar din 19 voi invata cum sa NU procedez pe viitor".
Si stau eu sa ma gandesc cat adevar cuprinde acest rationament si cata logica. Pare un rationament pur teoretic, pentru ca un negativist va contraargumenta simplu ca NU multi sunt cei cei care isi permit sa deschida 20 de firme. Dar aici nu este vorba de firme, privite ca entitati juridice. Este vorba de initiative. Hai sa inlocuim cuvantul "firma" cu "initiativa". Parca suna altfel, NU? :) si initiativa NU costa neaparat bani, NU?
Am prezentat acest exemplu tocmai ca sa pot reveni la ideea mea ca probabilitatea statistica pentru "Da" si respectiv "Nu" este egala, si anume 0,5 sau 50% sanse sa se intample unul dintre evenimente, in speta "Da", si 50% sa se produca celalalt dintr evenimente - "Nu".
Si atunci stau eu si ma intreb: de ce NU actionam de frica lui "Nu"??? Cand, urmand rationamentul lui Kiyosaki, ar trebui (si asa este firesc sa facem) sa actionam DUBLU: pentru ca sa maximizam probabililtatea lui "DA".
Sa presupunem ca acceptam si imbratisam acest rationament si de maine, ba nu, din acest moment inainte, actionam dublu, sau mai mult decat dublu. Ce avem de pierdut? De fapt nu pierdem, CASTIGAM. Castigam confirmari, castigam "Da"-uri.
De "Da" nu ne este frica, asa-i? Iubim "da"-ul. Atunci haideti sa-l obtinem. Pentru ca daca in continuare vom fugi de "nu", invocand o frica primara in fata acestuia, de fapt fugim si de "Da", adica fugim de acceptare, confirmare, iubire si tot ce este pozitiv in scara noastra de valori.
Unii dintre noi au facut o arta din a formula negatii. Recunosc. Eu, autorul acestui post, sunt unul dintre ei. NU mi-am dorit sa perfectionez aceasta arta, dar totusi am facut-o.
Ne place sa spunem nu, dar de fapt ne e frica de "nu". De multe ori, nu actionam, nu intrebam, nu facem ba chiar mai rar, nu gandim, pentru ca daca am face-o, exista posibilitate ca interlocutorul nostru sa fie in dezacord cu noi si sa spuna "nu".
Ceea ce ne scapa este faptul ca, statistic vorbind, intr-o populatie N, formata dintr-un numar finint de subiecti, probabilitatea lui da este egala cu 0,5 la fel ca si probabilitatea lui nu, tot 0,5.
Ascultam recent un audiobook al lui Robert Kiyosaki, un guru in materie de materiale motivationale si acesta spunea ca la un moment dat, intr-o conferinta, un participant l-a intrebat, apropo de ideeile sale pozitive cand vine vorba de produs bani si de a a-ti escalada spiritul antreprenorial, daca stie cate firme nou infiintate au sanse de succes, si anume una din 20. Si care a fost raspunsul lui Kiyosaki? "Mie asta imi spune ca trebuie sa deschid 20 de firme, din una voi avea succes iar din 19 voi invata cum sa NU procedez pe viitor".
Si stau eu sa ma gandesc cat adevar cuprinde acest rationament si cata logica. Pare un rationament pur teoretic, pentru ca un negativist va contraargumenta simplu ca NU multi sunt cei cei care isi permit sa deschida 20 de firme. Dar aici nu este vorba de firme, privite ca entitati juridice. Este vorba de initiative. Hai sa inlocuim cuvantul "firma" cu "initiativa". Parca suna altfel, NU? :) si initiativa NU costa neaparat bani, NU?
Am prezentat acest exemplu tocmai ca sa pot reveni la ideea mea ca probabilitatea statistica pentru "Da" si respectiv "Nu" este egala, si anume 0,5 sau 50% sanse sa se intample unul dintre evenimente, in speta "Da", si 50% sa se produca celalalt dintr evenimente - "Nu".
Si atunci stau eu si ma intreb: de ce NU actionam de frica lui "Nu"??? Cand, urmand rationamentul lui Kiyosaki, ar trebui (si asa este firesc sa facem) sa actionam DUBLU: pentru ca sa maximizam probabililtatea lui "DA".
Sa presupunem ca acceptam si imbratisam acest rationament si de maine, ba nu, din acest moment inainte, actionam dublu, sau mai mult decat dublu. Ce avem de pierdut? De fapt nu pierdem, CASTIGAM. Castigam confirmari, castigam "Da"-uri.
De "Da" nu ne este frica, asa-i? Iubim "da"-ul. Atunci haideti sa-l obtinem. Pentru ca daca in continuare vom fugi de "nu", invocand o frica primara in fata acestuia, de fapt fugim si de "Da", adica fugim de acceptare, confirmare, iubire si tot ce este pozitiv in scara noastra de valori.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
